Alma si Max

Motto:
Daca in rai nu exista caini , atunci cand o sa mor vreau sa ajung unde sunt trimisi ei.

Copil fiind, ca multi alti copii, imi doream un caine la fel cu cei vazuti in filme. Am vazut Pistruiatul, vroiam un Calu, am vazut Lassy, vroiam o Lassy, dupa un timp m-am hotarat asupra unui Dog German (ar fi fost mai inalt ca mine pe atunci) pentru ca mai apoi sa citesc cateva povestiri cu Schnauzeri Uriasi si sa imi doresc nespus de mult unul. Bineinteles, am ramas cu Fernando, un metis Labrador batran care abia mai vedea, apoi cu Antonica, un Carpatin “Blond”.
Dupa un timp am avut un Ciobanesc Geman, Barry, un caine deosebit, un suflet urias si bland, care mi-a fost alaturi mai bine de 7 ani. Pentru mine a fost un fel de frate mai mare, am invatat de la el ce inseamna loialitatea, supunerea, vointa, dorinta de a ajuta (ne lua bagajele de la poarta sau aducea lemne de foc in casa), curajul si prietenia.
Un Schnauzer nu am avut…
La inceputul primaverii, pe Facebook, o persoana deosebita, Karmina, face publica povestea a doi caini, un Ciobanesc German si un Schnauzer Urias, Alma si Max.
Nu pot descrie mai bine decat ea:
“Sunt furioasa si imi vine sa strig (((. Cei doi catei au fost adusi intr-o curte parasita din Brasov acum 2 ani langa locul meu de munca. Imediat am observat ca nu vine nimeni acolo, doar poate la 10 zile apare un sac de mancare varsat in scarba. Am intrat in curte cumva si m-am ingrozit…nu mai descriu conditiile, le vedeti in poze. In timp am aflat ca un “domn bine imbracat” e fostul stapan care i-a abandonat acolo si isi mai aduce cateodata aminte sa le aduca niste boabe. De atunci i-am hranit zilnic, iarna cu mancare calda, am cerut ajutor Asociatiei Milioane de Prieteni (pe atunci nu stiam cum pot fi altfel ajutati) care s-au ingrijit sa-i vaccineze si sa-i sterilizeze. Am cerut ajutor dlui Atilla care i-a spalat si periat o data gratuit la el la salon ca erau vai de capul lor si am sperat ca stapanul sa dea vreun semn. Nici vorba, l-am intalnit de curand si in zeflemea a zis ca asta este, daca am chef sa am grija e problema mea, dar ca terenul a fost vandut si in 2-3 lui acolo se va ridica un bloc. Si cateii? l-am intrebat…..nu stiu a spus, oricum sunt destui pe strada, se descurca ei cumva. Alma (ciobanesc german aprox. 9 ani) si Max (schnatez urias aprox. 5 ani) sunt din ce in ce mai rau. Nu am vazut catei mai tristi si cand merg la ei, se uita la mine si cred ca se intreaba de ce nu-i iau de acolo. Sunt asa de sociabili si prietenosi in putinele momente cand sunt mai bine….dar imi rup sufletul. Cum sa-i ajut? Cine vrea doi catei, ca au crescut impreuna….Va rog din suflet, poate o curte la tara, cineva omenos cu spatiu mare sa-i ajute, asigur personal cat pot de mult din cheltuieli, dar am nevoie sa ne ajutati. Curand vor fii pe strada “

Fotografiile si cuvintele ei au fost lacrimogene pentru mine. In ei l-am vazut pe Barry si pe Schnauzerul pe care nu l-am avut niciodata. Am 4 caini, nu-i pot lua, si imi pare tare rau.
Intre timp, cei doi au fost ingrijiti cum se cuvine, Au fost sterilizati, deparazitati, li s-au facut carnete de sanatate, au fost tunsi, periati, li s-a acordat atentie iar ei au devenit ceva mai veseli. S-au mutat din casa darapanata insa tot nu au o familie. Au oameni buni in jur insa asta nu se compara cu a avea o familie pe care sa o iubeasca, o curte in care sa alerge si pe care sa o pazeasca. Ei inca mai asteapta!

Am spus aici povestea lor pentru voi, oamenii buni care iubiti natura si animalele. Daca le puteti oferi caminul care le lipseste, sau daca aveti prieteni care ar putea adopta aceste doua suflete, eu as fi foarte fericit.  Iar ei, suflete mari in trupuri de catei, va vor multumi in fiecare zi pe care o veti petrece impreuna, va vor infrumuseta viata cu prezenta lor, vor fi recunoscatori in fiecare clipa a vietii. Vor fi acei prieteni adevarati care nu va vor trada niciodata, care vor da alta valoare cuvantului prietenie. Vor fi prieteni, sprijin, aliati, va vor intelege si atunci cand nu-i intelegeti.
Ei sunt Alma si Max si va asteapta credinciosi!